La 50 de ani, rămas fără serviciu, Marian este un exemplu pentru o situație dramatică în România. „Eu am fost oarecum norocos”

Discriminarea la angajare pe criteriul vârstei este un fenomen frecvent în piața forței de muncă, atât în ceea ce-i privește pe tinerii absolvenți, cărora, de obicei, li se cere o experiență pe care nu au avut cum să o acumuleze, dar, mai ales în cazul celor trecuți de 45 – 50 de ani, care și-au pierdut din diferite motive locul de muncă și încearcă acum să-și găsească o slujbă nouă. În general, motivele invocate de angajatori atunci când resping un „senior” la interviul de angajare se referă la greutățile de adaptare, sau chiar la faptul că au prea multă experiență, sunt supracalificați pentru postul scos la concurs, de aici rezultând pretenții salariale mai mari.

În județul Constanța, de exemplu, din cei aproximativ 8.100 de șomeri, mai mult de jumătate sunt trecuți de 45 de ani, majoritatea având studii medii. Unul dintre ei este Dumitru C. Acum în vârstă de 52 de ani, bărbatul a lucrat timp de 30 de ani la o regie autonomă din Constanța. În toamna anului 2014 au fost făcute restructurări și peste 700 de oameni, printre care și Dumitru, au fost concediați. Lucra ca instalator și spune că a avut zile în care a „stat” la serviciu – aceasta însemnând muncă prin canalizări și șanțuri, uneori chiar și 12 ore în șir.

După ce și-a pierdut locul de muncă, a încercat să-și găsească un al serviciu, mizând că experiența acumulată îi va fi de folos. Însă, nimeni nu căuta un instalator ajuns la 50 de ani, patronii spunându-i în față că cere prea mult și că preferă tinerii care, deși nu sunt instruiți, vor mai puțini bani. „Un an de zile mi-am căutat un alt loc de muncă. Nu mai primesc șomaj (indemnizația de șomaj se acordă în funcție de stagiul de cotizare, maximum 12 luni) și supraviețuim din banii soției și din ce ne mai ajută copiii”, spune Dumitru.

Nu-i place să vorbească despre trecut, spunând că e mai important viitorul deși, după cum recunoaște chiar el, și-a cam pierdut speranța, mai ales după ce a adunat atâtea refuzuri. A mai lucrat și la negru, pentru câte un patron, numai ca să câștige un ban în plus, dar acum se gândește și la pensie și spune că nu-i convine să nu cotizeze deloc pentru că va „plăti” apoi mai târziu. „Dacă lucrezi la om în casă, când și când, nu ai cum să-ți plătești dările la stat. Și nimeni nu vrea să dea bani din buzunar pentru asigurarea mea la sănătate sau pentru pensie. Și a trebuit să accept”.

Bărbatul povestește că nu a mers la cursuri de recalificare sau reconversie pentru că nu știe ce sa facă. „Ce să fac la vârsta asta, să mă fac ospătar, cine mă mai angajează pe mine când sunt atâția tineri? Plus că aici, pe litoral, ar fi tot o muncă sezonieră. Zugrav sau faianțar, este același lucru cu a fi instalator, tot de aceiași patroni și tot de aceleași probleme aș da. Nu am decât 10 clase terminate și prea multe opțiuni nu văd”, mai spune Dumitru.

În situația lui mai sunt alte mii de constănțeni. Potrivit datelor prezentate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, în Constanța există în această perioadă aproape 4.500 de șomeri „trecuți” de 45 de ani, pragul de la care vârsta începe sa fie percepută ca un impediment. Dintre aceștia, peste 1.300 nu mai primesc indemnizație de șomaj.

Măsurile statului nu au efect în piața muncii. „Angajatorii nu vor persoane înaintate în vârstă, se feresc de ele”

ANOFM asigură, conform Legii nr. 76/2002, programe gratuite de reorientare profesională pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă. Mai mult, oamenii beneficiază de mediere și consiliere profesională, dar și de consultanță pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri. Totodată, angajatorii primesc subvenții dacă angajează șomeri de peste 45 de ani, care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, sau pentru cei care mai au cinci ani până la pensionare. Pentru aceste categorii, angajatorii primesc lunar, timp de 12 luni, o subvenție în valoare de 500 de lei.

Măsurile statului nu au efect în piața muncii. Marian are 56 de ani și are o micuță afacere din care își duce traiul de la o lună la alta. El a acceptat să vorbească, pentru MEDIAFAX, despre cum a încercat timp de mai mulți ani să își găsească un loc de muncă, după ce a fost nevoit să plece din localitatea de domiciliu din cauza unor probleme personale.

„Am fost nevoit să plec din orașul în care locuiam în 2009 și să mă mut în alt oraș, mai mic. Vândusem un apartament, iar în orașul în care mă mutasem prețurile erau mult mai mici. Mi-au rămas și ceva bani, așa că puteam să trăiesc liniștit până îmi găseam ceva de lucru. Aveam 49 de ani atunci. Am fost foarte dezamăgit să văd că nimeni nu mai dă nicio șansă oamenilor care au înaintat în vârstă. Mergeam la interviuri, dar nimeni nu mă mai suna apoi să mă cheme să lucrez”, a declarat Marian pentru MEDIAFAX.

Vulcanizator de profesie, Marian a decis să urmeze cursurile de reorientare profesională și să devină bucătar, dar nici așa nu a reușit să impresioneze angajatorii, care i-au spus de această dată că nu pot angaja un om fără experiență în domeniu. „M-am gândit că știu să gătesc foarte bine și am decis să fac cursuri de bucătar. Am obținut calificarea și am mers apoi în mai multe locuri în căutarea unei slujbe, dar nu am avut nici de această dată noroc. Mi s-a spus că nu pot angaja oameni fără experiență.”

Pentru că trecuseră deja mai bine de doi ani de când își căuta un loc de muncă, Marian s-a gândit că cel mai bine ar fi să își deschidă o mică afacere din banii pe care îi mai avea.

„Eram descumpănit, nu știam ce să mai fac. Cu problemele de sănătate pe care le aveam, nu puteam să accept chiar orice slujbă. Am decis să deschid un mic fast-food. A durat câteva luni, am avut nevoie de o grămadă de acte și semnături, dar am reușit în final. Nu mă descurc foarte bine, nu pot să pun bani deoparte, dar supraviețuiesc, nu mă plâng. Eu am fost oarecum norocos, dar alții de vârsta mea ce fac? Nu cred că statul e de vină. Angajatorii nu vor persoane înaintate în vârstă, se feresc de ele”, a mai spus Marian.

Un alt caz este cel al lui Doru, în vârstă de 52 de ani, care după ce a fost dat afară de la locul de muncă, a încercat în zadar să se angajeze în domeniul în care activase până atunci. La fel ca și ceilați intervievați a preferat să își facă public doar prenumele.

„Aveam 48 de ani când au început să se facă disponibilizări la fabrica unde lucram. Aveam în grijă mai multe mașinării pe care trebuia să le supraveghez. Mi s-a spus că se trece printr-o perioadă grea din punct de vedere financiar și că s-a decis să se renunțe la serviciile mele și ale altor colegi de-ai mei. Vă dați seama ce am simțit atunci. Mă gândeam doar că nu o să îmi mai pot susține financiar familia, că am o vârstă la care este foarte dificil să te mai angajeze cineva, că o să urmeze o perioadă foarte grea. Așa a fost”, a declarat Doru pentru MEDIAFAX.

După ce a devenit șomer și s-a lovit de mai multe refuzuri când a vrut să se angajeze, și-a dat seama că o opțiune bună ar fi recalificarea profesională. „Soția mi-a fost alături și m-a susținut, dar ne era și așa foarte greu. Aveam un copil care era la facultate și chiar dacă era la buget, avea și el nevoile lui și trebuia să îl ajutăm să își ia mersul în viață. După mai multe luni în care nu am fost luat în seamă pentru a fi angajat, mai ales că nu existau foarte multe oportunități de angajare, am zis că e cazul să fac un curs de calificare pentru agenți de pază. Știam că în domeniul ăsta se fac mai tot timpul angajări. M-am înscris, am fost la cursuri care au avut și parte teoretică, dar și practică”.

După terminarea cursurilor, ca și în cazul lui Marian, Doru s-a lovit de probleme legate de vârstă și de experiența în domeniu, dar după mai multe interviuri a fost contactat de o firmă de pază.

„După ce am terminat, am început din nou să îmi caut de lucru. A durat ceva timp pentru că se legau tot timpul de vârsta mea, dar în final am reușit să mă angajez. Acum sunt bine, mi-am revenit”, a mai spus Doru.

Potrivit datelor furnizate de către ANOFM pentru MEDIAFAX, în anul 2016, agenția și-a propus să cuprindă în programe de formare profesională un număr de peste 9.500 de persoane cu vârsta de peste 45 de ani. În primele cinci luni ale anului, au fost cuprinse în programe 2.541 de persoane de peste 45 de ani. Dintre acestea, 409 au o vârstă mai mare de 55 de ani. La finalul lunii mai, în România se înregistrau aproximativ 410.000 de șomeri. Dintre aceștia, peste 121.000 aveau o vârsă cuprinsă între 40-49 de ani, peste 60.000 aveau vârsta cuprinsă între 50-55 de ani, în timp ce peste 68.000 erau trecuți de 55 de ani.